ganduri la miezul noptii...:)

Stiu ca e greu,dar sunt aici gata sa te ridic atunci cand simti ca pici

Stiu ca astepti perioada in care va fi bine

Si cateodata ai impresia ca nu mai vine

Iti spun si tie ce mereu imi spun si mie

Nu e tocmai totul perfect,dar o sa fïe!!


 Unicul gand  la miezul noptii este el. Dacă totul ar pieri şi n-ar rămâne decât el, eu aş continua să exist; iar dacă totul ar rămâne şi el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriaşă lume străină mie şi mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa. Iubirea mea pentru el e asemeni stâncilor eterne de sub pământ: nu prilej de încântare, ci necesitate. Eu sunt El. El e mereu, mereu în mintea mea, nu ca o plăcere, aşa cum nici eu nu sunt o plăcere pentru mine însămi, ci ca propria mea fiinţă.

Dacă aş fi bărbat, n-aş iubi o femeie pentru frumuseţea ei ci pentru feminitatea ei…

Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care este viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună… Fiecare trebuie să poată răspunde: Iată pentru ce am trăit! fără să roşească. În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care poate  n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu stiu ce surprize o sa mai intalnesc si cat de frumoasa va fi acea zi. Sunt sigură că fericirea există undeva, dincolo de tot c ma apasa,că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Sunt sigură ca dragostea este supremul miracol…:):)

În dragoste nicio certitudine nu e definitivă... Lucrul acela elementar - sentimentul că eşti iubit - trebuie necontenit verificat, căci o singură îndoială, o singură greşeală surpă totul în nebunie şi extaz.
Viaţa e ca o femeie pe care o iubeşti şi care te înşeală. Toată ura ce o îndrepţi împotriva ei e în fond tot dragoste...Ar fi înspăimântător să cred că din tot acest cosmos atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine, numai viaţa omului se petrece la întâmplare, numai destinul lui n-are nici un sens...